|
|
|||
Cuprins: Cazarma fortificata in care isi avea sediul o unitate militara romana se numea castrum (castru). Fortificatia era aparata de 1-2 santuri, in spatele carora exista cate un val, agger, intarit cu barne de lemn sau cu zid de piatra inalt de aprox. 5 m. Pe fiecare latura exista o poarta cu 2 turnuri inalte de pana la 10 m. Zidurile de incinta si turnurile erau impodobite cu creneluri de piatra. In spatele acestui zid se afla un zid de rond. In interiorul castrului, cladirea centrala era comandamentul, principia, in jurul caruia erau dispuse celelalte constructii. De la acesta porneau 4 strazi importante: via praetoria, via decumana, via principalis dextra si via principalis sinistra. In spatele valului, de-a lungul acestuia, se afla via sagularis, utilizata mai ales pentru adunarea soldatilor la apel dar si pentru o pregatire rapida in caz de aparare. Din cele 4 strazi principale porneau altele secundare ce delimitau anumite zone. Partea aflata in fata comandamentului se numea praetentura, iar cea din spatele comandamentului, retentura. Principia era compusa din:
Soldatii isi primeau salariul partial in produse (grane, vin, branza, carne, etc.). Ele erau depozitate in magazii numite horeum, cladiri asezate langa principia. In spatele comandamentului sau lateral de acesta se afla locuinta comandantului, praetorium, apoi spitalul, valetudinarium, urmate de atelierele militare, fabricae, si arestul, carceres. Soldatii locuiau in baraci care adaposteau o centurie, respectiv 80 de oameni. O baraca era impartita in 10 incaperi, fiecare constituind dormitorul pentru 8 soldati. Spatiul locuibil atribuit fiecarui soldat era de 2 m�. Centurionul (comandantul) locuia in anexa alipita baracii. Fiecare castru avea in apropiere o cladire pentru bai, thermae, care era folosita nu numai pentru ingrijirea corpului, ci reprezenta si locul de intalnire al soldatilor cu populatia civila pentru afaceri, recreere, etc. 2. Castrul de la Tibiscum a. Catrul de pamant (I) (fig. 2) Primele elemente ale castrului de pamant au fost identificate in 1987, sapaturile continuand cu campaniile din 1989, 1990, 1991 si 1992. In cele doua sectiuni trasate atunci au fost identificate clar urme de locuire la o adancime de 1,75-2,00 m, marcate printrun strat subtire de lemn ars aflat direct pe solul aluvionar. Sistemul defensiv era format din 2 santuri de forma trapezoidala, late de 2 m si adanci de 1,25 m. Distanta dintre cele 2 santuri era de aprox. 2,25 m. Celelalte elemente ale fortificatiei erau aplatizate, berma si agger-ul aveau o latime totala de 4,80 m. Palisada era din stalpi de lemn a caror diametru varia de la 25 la 40 cm. Berma prezinta puternice urme de lemn ars si are o latime de 1,25 - 1,30 m. La baza santului de aparare s-au identificat 4 gauri de stalpii ce sustineau podul mobil ce traversa santurile in dreptul celor 4 porti. Latimea podetului (si probabil a portii) era de 4,50 m. Castrul de pamant de la Tibiscum pare sa fi avut o forma patrata cu laturile de 60 m si colturile putin rotunjite (fig. 2). Probabil ca nu avea turnuri de colt. In interiorul castrului au fost descoperite foarte putine urme amenajate: un drum din pietris lat de 4,30 m si urmele unor gropi de stalpi, probabil de la baracile militarilor. In acest nivel de locuire s-au descoperit putine materiale arheologice: fragmente de vase romane atipice si fragmente dintr-o oala-borcan de factura dacica; un fragment din teaca unei spade de fier, cuie, piroane si scoabe; un fragment dintr-un opait cu cioc tipic pentru inceputul secolului al II-lea; o moneda de bronz de la Traian. b. Castrul mic de pamant si piatra (II) (fig. 2) 1. Elemente de planimetrie: Formarea provinciei Dacia, in anul 106, a impus organizarea unui sistem defensiv bine structurat, bazat pe criterii strategice clare. In aceeasi zona, peste castrul de pamant (I) a fost construit un nou castru, care, in buna masura, depasea in dimensiuni vechea fortificatie. Pentru aceasta santurile vechii fortificatii au fost astupate si nivelate. De altfel se pare ca primul castru a sfarsit printr-un puternic incendiu. Prin noile modificari de constructie, nivelul intregului castru s-a ridicat cu 0,25 - 0,30 m. Existenta castrului mic de piatra a fost banuita inca din 1965 de catre M. Moga, dar certificata doar in 1979 de catre P. Bona si R. Petrovszky care au surprins, intr-un sondaj arheologic, jonctiunea acestuia cu castrul mare (IV). Valul de pamant, agger-ul, lat de 5 m, avea in fata o berma lata de 1,75 - 2 m. Din inaltimea agger-ului se mai pastreaza 1,20 - 1,30 m. Drumul de rond a disparut datorita constructiilor ulterioare. In fata valului existau 2 santuri de aparare in forma de ic, cu latura scurta spre val. Primul avea o latime de 2,75 m si o adancime de 0,75 m (de la nivelul solului antic), iar al doilea 3,50 m latime si 1,25 m adancime. Pe latura de nord au fost identificate mai multe urme de gropi, cu diametrul de 0,50 m, ai stalpilor ce alcatuiau palisada (intr-o prima faza de constructie). In interior, la baza valului, se afla via sagularis, construita dintr-un strat de pietris, lata de 3 - 3,10 m, care inconjura tot castrul. Grosimea drumului era de 15 - 20 cm. Refacera in piatra a incintei castrului mic are loc dupa o distrugere masiva a intregii fortificatii, care ar putea fi datata la inceputul domniei lui Hadrian. Castrul mic va primi o incinta din piatra. Zidul, murus, va fi construit pe panta exterioara a agger-ului (care de acu va avea o latime de 3,25 m). Fundatia zidului, formata din doua randuri de piatra de rau fara mortar si apoi randuri succesive de piatra legate cu mortar (avand o grosime de 1,25 m), era infipta in pamant pana la o adancime de 0,50 m. Zidul de incinta propriu-zis era executat din blocuri de calcar fasonate si era gros de 1 - 1,10 m. Tehnica de constructie este opus quadratum. Din zidul de incinta se mai pastreaza doar 1 - 2 randuri de blocuri de piatra. Prima asiza fasonata de calcar peste fundatie este retrasa cu 25 cm de marginea exterioara a acesteia. Porta praetoria. In anul 1984 a fost identificat poarta aflata pe centrul laturii de sud a castrului. Sapatura s-a axat pe cercetarea turnului de est al portii, cel de vest fiind cercetat anterior de catre M. Moga.
Turnul era ridicat pe cate patru barne din lemn cu dimensiunile de 0,25 m x 0,25 m, partea superioara a turnului avea o suprastructura din chirpic si nuiele, lacasurile barnelor se mai puteau vedea in momentul cercetarii. Dimensiunile interioare acestuia erau de 2,50 m x 2,55 m. In interiorul turnului s-a descoperit un nivel de calcare gros de 10 cm, marcat printr-un strat gros de arsura depusa pe un pat de lut gros de cca 15 cm. Deschiderea portii intre turnuri este de 4,50 m . Odata cu construirea zidului de piatra, turnul de lemn a fost incorporat in zid, lacasurile acestuia fiind surprinse in zid pe latura de nord si de est (0,25m x 0,25m). In mod surprinzator laturile interioare ale turnului raman in continuare din lemn, iar latura interioara a portii este construita dintr-un zid de piatra de riu. Dimensiunile turnului erau in aceasta etapa de 3,70 m x 3,70 m. S-a identificat si o refacere a interiorului turnului la nivelul podelei, in care dupa nivelarea arsurii de chirpici,a fost intins un strat de lut egalizator, gros de 7-10 cm, in care au fost asezate oblic, in tehnica opus spicatum, un rand de piatra de rau si apoi un strat de mortar, gros de 1 cm. Monedele descoperite se dateaza in timpul imparatilor Hadrian si Antoninus Pius. Porta principalis sinistra. Poarta este amplasata la 48 m de de coltul de nord-est al castrului mic. Cercetarile anterioare s-au axat asupra turnului de sud, a deschiderii, dintre turnuri si partial asupra turnului de nord, partial dezvelit pana in 1983. La cele patru colturi interioare ale bastionului se mai pastrau lacasurile barnelor de sustinere a turnului (Dim.: 0,25 m x 0,25 m). In aceasta zona s-au observat urme de chirpic si nuiele provenind de la etajul superior. Laturile de est si de sud au fost ulterior construite din blocuri de calcar, iar celelalte doua din piatra de rau si mortar. S-a observat o refacere la acestea grosimea zidului scazind de la 1,10 m la 50 cm . Turnul avea intrarea pe coltul de sud-vest. Podeaua turnului era tot din piatra de rau in tehnica opus spicatum. Dimensiunile interioare ale turnului erau de 2,40 m x 2,40 m, iar cele exterioare de 4,20 m x 4,20 m. Deschidera portii era intre turnuri de 3,90 m.Bogatul material arheologic descoperit poate fi folosit in datarea primului nivel, cel mai de seama obiect fiind un opait din perioada lui Traian cu similitudini in Dacia si chiar la Tibiscum. Dintre piesele de metal este de remarcat o capsula de sigiliu din bronz, decorata cu incrustatii cu email rosu. Porta decumana. Se afla sub actuala poarta a castrului mare si a fost dezvelita in 1965 si in sapaturi anterioare. Utilizarea ei pana la abandonarea provinciei a determinat o serie de modificari reliefate in urma cercetarilor efectuate, turnurile fiind total diferite de cele ale altor porti, ceea ce denota ca nu s-a pastrat decat ultima faza de folosire. Deschidera intre porti este de 3 m.Prin forma turnurilor, portile de la Tibiscum se aseamana cu poarta de nord a castrului de la BENWELL (Britannia), CAERHUN, de pilda, sau de la Drobeta , Sarateni din Dacia si se dateaza in timpul lui Hadrian. Bastionul de colt. In anul 1987 a fost identificat in coltul de nord-est al castrului un bastion din lemn, cu barne la patru colturi, ce sustineau o suprastructura din nuiele si chirpici asemanatoare turnurilor de la porti. Dimensiunile bastionului erau de 2,40 m x 2,40 m, nu s-a constatat nici o refacere in perioada de existenta a castrului mic de piatra. Bastionul apartine etapei de pamant a castrului II.2. Organizarea interna: Drumurile. In interiorul castrului exista o retea de drumuri prestabilita anterior construirii acestuia, in momentul trasarii sale pe teren fiind compusa din: via praetoria (latime 4,50 m, grosime 15-20 cm), via principalis (latime 3,90 m, grosime 20 cm), via decumana (latime 4,50 m, grosimea de 20-30 cm) si via sagularis (latime 3-3,10 m, fara amenajare speciala), toate surprinse arheologic in urma cercetarilor efectuate. Principia. Desi a fost sondata fiind identificate cateva incaperi din sectorul armamentaria, planul ei nu poate fi reconstituit inca in intregime. Avea orientarea spre sud. Baracile. In anul 1985, au fost observate primele baraci dispuse pe directia est-vest in zona praetentura dextra. In campania din 1989, a putut fi studiat modul de constructie a baracilor din retentura dextra. S-au descoperit trei baraci. Baraca 1, descoperita la metrul 9,50 de zidul de incinta, in apropierea viei sagularis de pe latura de nord, cu o latime de 7,15 m. Intre baraca 1 si baraca 2 se afla o stradela din pietris de cca 1 m latime, cu grosime de 0,20 m. Baraca 2, a aparut la metrul 17,60 m si are o latime de 7,50 m. Si intre baraca 2 si baraca 3 s-a descoperit o stradela lata de 2,75 m, executata tot din pietris, usor bombata la mijloc. Baraca 3, apare la metrul 28,85 si are latimea de 6,20 m.Precizarea amplasarii baracilor, ca de altfel, si latimea lor, permite reconstituirea spatiului interior corespunzator locuit de catre soldati. In acelasi timp, este cunoscuta distanta de la zidul de incinta si pana la baraca 1, de 9,50 m; aceasta se respecta de regula pe toate laturile. Extremitatea opusa a baracii a fost surprinsa la 1,60 m vest de via decumana, rezultand deci o lungime presupusa a unei baraci de 42 de metrii. Dimensiunile baracilor si cele ale castrului sugereaza in chip evident o trupa quingenaria. Unitatea documentata in castrul mic de la Tibiscum prin stampile a fost Cohors I Sagittariorum. Dupa forma si dimensiunile sale, castrul mic de la Tibiscum este tipic pentru prima jumatate a secolului al II-lea. Constructiile modeste executate din lemn si chirpici in interior, chiar si cele din faza a II-a, excutate pe aceleasi amplasamente, dovedesc prea putine diferente intre cele doua etape constructive (cu exceptia zidului de incinta din piatra). Citeva decenii de pace si liniste au urmat in existenta castrului, timp in care, alaturi de castrul mic, intr-o zona aflata la sud-vest de acesta, a fost construita o noua fortificatie. Urmele acestei fortificatii au fost observate pe teren deja in anul 1984, cand au fost efectuate cercetari in sectorul zidului de incinta de vest a castrului mare. O serie de date noi au oferit cercetarile din anii 1991-1992, intreprinse intre principia castrului mare si latura de sud a castrului mic. Cu aceasta ocazie au aparut elemente de fortificatie ale unui alt castru de pamant, avand un sistem defensiv exterior bine precizat. Sistemul defensiv. In anul 1984 a fost identificat un val de lut batut (lat de 6,15 m), complet aplatizat si inclus in agger-ul construit ulterior pentru castrul mare. In campania efectuata in anii 1991-1992, pe latura de nord a fost surprins agger-ul avand o latime de 6,25 m, la construirea castrului mare de piatra acesta a fost umplut cu pietris. Berma nu poate fi reconstituita. Primul sant de aparare are o latime de 2,50 m si o adancime, de la nivelul solului antic, de 1 m (2,90 m de la nivelul actual). La 2 m spre nord apare al doilea sant de aparare, in buna masura inamolit, cu latimea de 2,20 m si adancimea de 0,90 m (de la solul actual, 2,80 m). Distanta dintre santul al doilea al fortificatiei III si santurile de aparare ale castrului mic faza I este doar de 0,80 m. Se observa clar si acest lucru poate constitui un reper cronologic important ca, in momentul amenajarii castrului mic cu zid de piatra, santurile din aceasta zona sunt astupate cu pietris ce va suprapune nivelul de umplere. Acelasi lucru se poate remarca si in santul al doilea al castrului III. Se poate presupune o dezafectare partiala a sistemului defensiv dintre cele doua castre. Drumurile. Cu privire la organizarea interna a castrului informatiile deocamdata lipsesc. Exceptie face via sagularis, surprinsa in anul 1984, pe latura de vest. Este asezata direct pe solul viu avand o grosime de 0,05-0,20 m, iar latimea de 3,25 m. Intrucat in castrul mic a stationat Cohors I Sagittariorum, este de presupus stationarea in castrul III a arcasilor palmireni, adusi in Dacia probabil in anul 118, pentru pacificarea dacilor rasculati, dar mai ales a sarmatilor iazigi ce invadeaza provincia. d. Castrul mare de piatra (IV) (fig. 8) In timpul domniei lui Antoninus Pius, in jurul anilor 158-160, la granita de vest a Daciei apar primele semne ale unor incursiuni ale dacilor si ale sarmatilor iazigi. Acest fapt a determinat pe imparat sa treaca la masuri de intarire a granitelor prin refacerea mai multor castre si aducerii mai multor corpuri de trupe. La Tibiscum este adus un detasament de calareti mauri (mauri equites). Castrul in care au stationat nu a fost inca descoperit, dar acum are loc construirea castrului de mare de piatra de la Tibiscum care a incorporat cele doua castre anterioare. A fost construit dupa nivelarea acestora si aplicarea unui strat de lut batut, avand prima faza de locuire la adancimea de 0,90 m- 1,10 m. Noul castru a fost construit prin prelungirea zidului de incinta de nord a castrului mic de piatra cu 75 m si apoi prelungirea spre sud, a zidului de incinta de est (lungimea pastrata fiind de 230 m). Laturile de vest si sud al ecastrului au fost demontate pana la prima asiza a blocurilor de calcar care au fost reutilizate intr-o noua etapa. Pe latura de vest, castrul mare a inglobat partial sistemul defensiv al castrului III. 1. Sistemul defensiv Vechile cercetari au identificat in 1964 zidul de incinta si agger-ul. Cercetarile sistematice ulterioare asupra elementelor de fortificatie ale castrului au fost intreprinse pe latura de vest in anul 1984. In sectiunile trasate au fost surprinse zidul de incinta (murus), agger-ul si fossa. Fossa, are o forma de palnie si are latimea de 7 m, in partea de nord si de 7,75 m, in partea de sud, iar adancimea este de 1,50 m. Pe partea exterioara lunga a santului exista un sistem defensiv din pari in forma de retea ce impiedica accesul in caz de atac. Berma, era de 1,25 m �1,50 m. Pe panta exterioara a agger-ului a fost implantat zidul de incinta din piatra, avand o fundatie din piatra de rau (circa 0,50 m, fara mortar, apoi randuri succesive de piatra de rau si mortar). Latimea zidului era de 1,40-1,50 m. Zidul propriu-zis avea, inspre exterior, un parament din blocuri de calcar fasonate, iar in spatele acestuia piatra de rau cu mortar. In spatele zidului de incinta se afla agger-ul avand o latime de 5,50 m la baza, inaltimea pastrata fiind de 1,25-1,40 m. Partea superioara a disparut cu timpul. La baza lui se gaseste via sagularis, cu dimensiuni variind intre 5,75-7 m. Pe latura de est a castrului a fost identificat, din cercetari mai vechi, un al doilea zid de piatra de rau, paralel cu zidul de incinta, care se dubla pornind din coltul de nord-est al castrului si pana in dreptul portii pretoriene, cu o lungime de 144 m si cu o distanta fata de zidul de incinta de 5 m. Asemenea ziduri paralele, cu miez de pamant, care dubleaza practic agger-ul, sunt des intalnite in sistemul de construire a castrelor, pentru intarirea incintelor. Aceste amenajari au permis construirea unor anexe gospodaresti, drumul de rond gasindu-se atunci pe acoperisul acestora. Modul sau de constructie, fara fundatie, sugereaza o datare tarzie, in cursul secolului III. Tot in urma vechilor sapaturi s-au dezvelit laturile de est si nord ale zidului de incinta. In jumatatea de sud a noii fortificatii, in zidul de incinta al castrului mare, se observa ��plombe�� executate din piatra de cariera in locul blocurilor de calcar fasonate. In sondajele efectuate in anul 1984 pe latura de vest, ele au fost de asemenea sesizate. S-au observat modificari constructive efectuate la porta pretoria si principia, databile la inceputul secolului al III-lea. Nu se poate sustine o refacere generala a castrului in aceasta epoca. 2. Portile Porta praetoria este amplasata pe latura lunga a fortificatiei, la 150 m de coltul de nord-est al castrului. Poarta a fost identificata, se pare, inca din cercetarile vechi din anul 1923. Ulterior, in cursul sapaturilor arheologice intreprinse intre 1964-1975, au fost redezvelite turnul de sud al portii si partial zidul median construit din blocuri de calcar. In anul 1977 cercetarile initiate la porta praetoria au dezvelit si un al doilea culoar al portii si turnul de nord al acesteia.
S-a pastrat foarte bine fundatia construita in tehnica opus incertum. Fundatia era construita mai jos decat cea a zidului de incinta, atingand adancimea de 2,15 m fata de nivelul actual, avand o inaltime totala de 1,05 m. Elevatia era construita din blocuri de calcar. Cele doua turnuri care flancau poarta sunt avansate fata de ductul zidului de incinta cu 0,40 m. Grosimea zidurilor este asemanatoare cu cea a zidului de incinta, adica 1,25 - 1,30 m. Turnul dinspre nord al portii avea in exterior 7,40 m x 4,80 m, iar in interior 5,10 m x 3,40 m. Un zid median (3,30 m x 1,90 m) despartea cele doua porti. Deschiderea portii pretoriene este de 9,80 m, jumatatea de nord fiind de 3,90 m, iar cea de sud de 4 m. Prin mijlocul culoarului de sud trecea un canal deversor executat din blocuri de calcar. S-a descoperit ca jumatatea nordica a portii a suferit la un moment dat o blocare care se pare a avut loc, dupa studierea materialului descoperit aici, la inceputul secolului III. La jumatatea aceluiasi secol a fost redeschisa si utilizata. Porta praetoria a castrului mare de la Tibiscum isi gaseste analogii numeroase atit in Dacia (Inlaceni, Micia, Potaissa) cat si in Imperiul Roman (Brigetio). Porta decumana se afla pe latura de vest a castrului mare, fiind flancata de doua turnuri patrate. Fundatia era executata in opus incertum. Dimensiunile exterioare ale turnurilor erau de 3,50 m x 3,50 m, iar cele interioare de 2,25 m. Deschiderea portii era de 4,20 m. Porta principalis sinistra este poarta de pe latura de nord a castrului, care suprapune in buna masura spatiul ocupat de poarta castrului mic de piatra. Va fi blocata la un moment dat cand se construieste un sistem defensiv pentru vicus-ul militar. Poarta este flancata de doua turnuri patrate. Dimensiunile exterioare ale turnurilor sunt de 4,20 m x 4,10 m, iar cele interioare de 3,10 m x 3,00 m. Deschiderea portii intre turnuri este de 3,25 m. 3. Bastionul de curtina Informatiile privind bastioanele de curtina sunt destul de vagi, cum reiese si din cercetarea din 1965, cand este mentionata depistarea unui bastion de curtina in coltul de nord-est al castrului, fara alte precizari mai concrete. In anul 1987, a fost surprins un prim turn de curtina in imediata apropiere a fostului colt de nord vest al castrului mic din piatra, respectiv la circa 50 m de poarta de nord a castrului. Bastionul se afla la 0,40 m de zidul incinta propriu-zis. Dimensiunile bazei bastionului erau de 2,25 m x 1,75 m, fiind implantat in agger. Nu stim cate bastioane a avut castrul mare de la Tibiscum. Bastionul cunoscut se dateaza in secolul al III-lea, de cand dateza majoritatea modificarilor constructive provenind din castrul mare. 4. Organizarea interna Drumurile au fost surprinse in aproape toate cercetarile intreprinse in castru. Arheologic, au fost identificate via decumana, in dreptul portii, si via principalis sinistra. Via principalis sinistra avea o latime de 7,75 m si o grosime de 25 cm. Ea suprapunea atat via decumana a castrului mic cat si un drum din castellum. Cele 4 refaceri ale drumului antic observate in acest punct pana la construirea via principalis sinistra, dovedesc extinderea sa pe fiecare latura cu inca 1,50 m. Via sagularis inconjoara intreg castrul la baza agger-ului, drumul fiind surprins in urma sapaturilor din anii 1984-1989, avand o lungime de 4,80 m si cu o grosime de 0,20- 0,25 m. Calitatea drumurilor principale din castru este modesta, fara a avea amenajare speciala. Canalul deversor nu este cunoscut in intregime cu reteaua aferenta. Urme ale acestuia au fost identificate in cercetarile din anii 1984, 1991, in ambele cazuri negasindu-se material arheologic deosebit. Intrreaga retea de canale a castrului este inca departe de a fi reconstituita. Principia este amplasata la intersectia via principalis cu via praetoria. A fost dezvelita in intregime de prof. M. Moga. Descoperirile si inventarul arheologic aparut, cu exceptia celui epigrafic, sunt inca inedite.
Cladirea principiei are 31,50 m x 36 m si o suprafata de 1134 m2. Neavand precizate dimensiunile castrului mare, este greu de apreciat cat anume din suprafata castrului este ocupata de aceasta. Zidul ce delimiteaza intreaga constructie are o latime de 1,10 m, cu o fundatie adanca de 1 m, din piatra de rau si mortar. Elevatia zidului era din piatra de cariera dura, granit. a) Intrarea, curtea Cladirea principiei era inconjurata de fiecare latura de catre o stradela din pietris. In prima etapa a existentei principiei castrului mare, frontonul cladirii este complet deschis inspre via principalis. Cele doua siruri de incaperi ce flanchiaza curtea (atrium) nu au avut, in colturile dinspre intrare, ziduri care sa delimiteze o poarta de acces, astfel incat spatiul are o latime de 21,60 m. Se poate sa fi existat si o intrare sub elementele de zidarie apartinand etapei a II-a de folosire. Intr-o etapa ulterioara, doua ziduri sunt alipite de colturile dinspre interior ale incaperilor ce flancheaza curtea. Zidul dinspre nord are o lungime de 7,60 m, iar cel dinspre sud de 6,40 m, grosimea lor fiind de 1,10 m. Latimea porticului era de 5,50 m, postamentii lungi de 2 m sugerand un portic impunator ce marca intrarea in principia. Atrium-ul avea dimensiunile de 21,60 m x 15 m si era acoperita cu un strat gros de piatra de rau. Curtea era flancata pe laturile de nord-est si sud-vest de un portic. Atrium-ul avea dimensiunile de 14 m x 11,6 m, fiind modesta ca suprafata (162,40 m2). Porticurile care flanchiaza curtea pe cele doua laturi de NE si SV sunt executate din patru baze de coloana (1,10 m x 1m) care au ca substructie un zid realizat din piatra de rau, gros de 0,80 m. Fundatia acestora este de 0,50 m. Spatiul dintre porticuri si incaperi este de 2,80 m. Primul nivel dintre porticuri si incaperile A-D este marcat de un nivel de pietris, ceea ce sugereaza ca intreg spatiul a fost descoperit. Postamentele bazelor rotunde ale coloanelor puteau sa slujeasca si ca postamente pentru altare si statui.Intr-o a doua etapa de locuire se observa ca spatiul dintre bazele de coloana si incaperile A-D sufera o noua amenajare, ele avand o podea din mortar groasa de 1 cm ce suprapune stratul de pietris rezultand ca spatiul respectiv a fost acoperit. Acum, prin ingustarea porticului de la intrare pe axele contrafortilor, sunt amplasate cate 3 baze patrate care au slujit probabil ca postamente pentru monumente sau chiar statui. In acelasi timp, se observa cum un zid gros de 1 m delimita atrium de basilica. Incaperea A (6,10 m x 5 m) face parte din randul incaperilor de pe latura de nord-est a principiei castrului, intrarea facandu-se printr-o usa lata de 2,10 m. Candva, la mijlocul secolului al III-lea, in aceasta incapere a fost introdus un sistem de hypocaustum. In urma unui incendiu, incaperea A, a ars, la fel ca si incaperea B. Incaperea B (6,10 m x 5 m) a avut o intrare asemanatoare cu cea a incaperii A, dar mai lata, de 2,40 m. Aici s-a descoperit un mortarium de marmura (diametrul maxim 28 cm, inaltimea 11 cm) plin cu cuie, plumb si fragmente de fier adunate cu grija. Este a doua descoperire de acest gen; prima fusese facuta cu multi ani in urma si era un ulcior din pasta galbuie, cu gura trilobata, plin de bucati de plumb, bronz si alte bucati de metal neidentificat. Descoperirile de acest fel constituie o dovada indirecta a unei perioade deosebit de grele in existenta castrului, cand instabilitatea politica s-a rasfrant asupra vietii cotidiene, aducand prejudicii economice. Incaperea C (5,10 m x 5,30 m) a fost cercetata anterior. Avea o usa de acces de pe culoar (lata de 1,20 m), care ulterior a fost blocata, iar un zid median (lat de 0,50 m) a compartimentat incaperea C pe directia nord-sud.Incaperea D (5,10 m x 6 m) a fost si ea cercetata de prof. M. Moga. Usa de acces dinspre culoar, lata de 2 m, a fost blocata cu un zid in faza a doua de locuire, cand a fost introdus un sistem de hypocaust. Teoretic in incaperile de pe laturile de nord si sud se afla armamentaria, desi s-au gasit putine arme in acestea. A mai fost surprinsa o ultima etapa constructiva pe latura sudica la zidul ce sustinea bazele de coloana ale porticurilor. Nu se stie cat a fost de inalt acest zid dar el a inchis spatiul dintre portic si incaperile C si D in spatiul locuibil. Zidul este datat in perioada tarzie a stapanirii romane. b) BasilicaEste urmatorul spatiu al principiei, ce cuprindea intreaga latime a edificiului, deci 36 m x 8 m. In acest spatiu au fost descoperite majoritatea monumentelor onorifice si votive oficiale ale castrului. Avea doua intrari in dreptul culoarelor cu porticuri late de 2,40 m, asemanandu-se cu cea de la Dura-Europos, construita in secolul al III-lea. Aici s-au descoperit: o inscriptie dedicata lui Marcus Aurelius, o coloana votiva dedicata lui Marte, probabil baza unui altar de mari dimensiuni (4 m x 2 m) sau chiar un postament pentru o statuie imperiala. c) Latura vest a Principiei Latura care inchidea spre vest intreg edificiul comandamentului se compunea din mai multe incaperi, dintre care una era centrala (aedes), fiind flancata de o serie de birouri (officium) sau schola, dispuse simetric. Din latura de vest, partea centrala este in buna parte distrusa pana la fundatie, prin spolierea pietrei de catre tarani. Din aceasta cauza cunoastem putin din aedes-ul incaperii J iar aedes-ul incaperii G (14 m x 6,60 m) a fost distrus in totalitate. In incaperea E (6,60 m x 5,50 m) se pare ca functionau birourile castrului, deci un tabularium. Incaperea F (6,60 m x 2 m). Cu ocazia lucrarilor de conservare s-a observat ca pe latura de vest a acestei incaperi, la o data neprecizata in timp, zidul a fost demantelat, fiind practicata o podea de caramida pe o lungime de 1,95 m si o latime 60 cm, probabil cu acces dinspre vest in aceasta incapere. Incaperea H (5,50 m x 5,80 m) a fost cercetata in anul 1985, avind o constructie aparte, cu o intrare care cuprinde intreaga latime a incaperii. Pragul se compune din patru blocuri mari de calcar dur, destul de tocite de folosinta. Celelalte doua blocuri, dispuse fiecare la margine, prezinta pe mijloc cate un santulet marcat prin folosirea probabil a unor gratii metalice pentru inchiderea usii. S-a descoperit ca avea un sistem de incalzire cu hypocaust. Fiind amplasata in preajma camerei de garda si a aerarium-ului, incaperea va fi slujit ca birou pentru signiferi. Incaperea I (6,80 m x 6 m) este ultima incapere din coltul de nord-est al principiei, fiind marcata de 5 blocuri de calcar asezate in continuarea celor precedente. Prin caracterul ei ingrijit, am putea presupune existenta in aceasta incapere a unei schola. Este de presupus ca principia castrului mare apartine unor trupe auxiliare regulate: Cohors I Sagittariorum, respectiv Cohors I Vindelicorum, dimensiunile principiei sugerand indirect acest lucru. d) Cladirea I (Schola) In coltul de nord-est al castrului mare, aproape de zidul de incinta (la o distanta de 0,40 m), a fost descoperita o cladire de forma dreptunghiulara, orientata NE-SV, cu o lungime totala de 28,80 m si de 6,80 m. Zidul cladirii prezinta o latime de 0,80 m. Intrarea in cladire este marcata printr-un sir de blocuri de marmura, din care cele de la margine mai pastrau inca lacasurile patrate pentru fixarea stalpilor portii. Se remarca si mici lacasuri patrate, dispuse egal, ce sugereaza posibilitatea unor gratii din metal culisante. Latimea usii era de 2,60 m. In fata intrarii exista un pridvor lat de 3,20 m, pe care cele doua laturi lungi ale cladirii il inchideau, terminandu-se cu doua baze de coloana patrate (0,80 m x 0,80 m). La 1,80 m de laturile de vest si de est era dispusa cate o baza de coloana patrata de aceleasi dimensiuni. Intregul spatiu era pavat cu caramizi, iar in fata usii era fixata o caramida (0,50 m x 0,50 m x 0,70 m) cu o inscriptie care evidentiaza o data in plus caracterul sacru al cladirii. Cele patru baze de coloane formau un portic in fata intrarii in cladire. Se presupune ca este o schola sau un lacas de cult. In fata cladirii exista o piateta.
e) Cladirea II La 2 m vest de cladirea I (Schola) si avansat fata de intrarea ei cu 8 m, a aparut un edificiu, cladirea II, cu dimensiunile exterioare de 18,40 m x 10,70 m, si cu o absida adosata pe latura de nord-est de 7,20 m x 2,40 m. Cladirea are latura lunga de 13,40 m alipita de piateta. A fost construita din piatra de rau si mortar, avand o fundatie realizata tot din piatra de rau. Zidurile au o grosime de 0,65 m. Initial a avut o singura incapere (10,90 m x 7,50 m) careia i s-a adugat o absida pe latura de nord-est. Dispunea de hypocaust, aici descoperindu-se cca. 70 de sageti in 3 si 4 muchii, alaturi de 4 cozi de sageata de os. Cercetatorii ei presupun ca este vorba de �sediul garzii� sau era folosita ca depozit de arme al uneia din trupele stationate aici.
f) Baracile Baracile reprezentau locuintele soldatilor. Sapaturile efectuate in 1989-1990, la aproape 40 m de porta principalis sinistra, dovedesc prezenta unor baraci din lemn. Din cercetarile vechi s-a dezvelit o cladire ce prin dimensiuni (34 m x 6,40 m), ar pleda pentru o baraca. Zidul este gros de 0,80 m, prezentand pe latura de est 7 usi cu o latime de 1,00-0,80 m. Ele sunt dispuse la distante egale, cu exceptia primelor doua care se afla la o distanta de 1 m una de cealalta. Prelungirea laturilor scurte cu 2 m sugereaza existenta unui pridvor de acces la incaperi, ce era pavat cu caramizi prinse cu mortar. Aici a avut loc descoperirea unui basorelief reprezentand cavalerul danubian singura gasita pana acum intr-un castru. g) Anexe gospodaresti. In anul 1987 au fost descoperite primele anexe gospodaresti ce au aparut in castrul mare de piatra. Erau doua cuptoare rotunde de copt painea, cu diametrul de 1,20 m. Aveau o podea de lut ars, fiind inconjurate de un ring din piatra de rau sau bucati de blocuri de calcar. Cuptorul nr. 2 era lipit de incinta de nord a castrului, iar celalalt de fostul colt al castrului mic. Asemenea cuptoare s-au descoperit si in alte parti ale Imperiulu: Britannia (Vindolanda), Moesia Superior (Egeta). In praetentura dextra, la sud de via sagularis, se pastreaza urmele unor bai (thermae) cu o suprafata de 24 m x 24 m, cu bazine absidate pentru apa calda (caldarium) si rece (frigidarium), sauna. 3. Trupele care au stationat la Tibiscum Prin forma sa usor neregulata impusa de modificarile structurale ale unirii celor doua fortificatii (castrul mic II + castrul de pamant III, respectiv al unei trupe auxiliare regulate cu o trupa auxiliara neregulata [palmyreni], castrul mare IV de la Tibiscum reprezinta o realizare practica a arhitecturii militare romane in conformitate cu structura garnizoanei si a terenului. La cele doua trupe se va adauga, in timp, Mauri equites. Cea mai apropiata analogie o reprezinta castrul de la Osterburken, unde la castrul unei cohorte se �ataseaza� cel al unui numerus, deosebirea fiind aceea ca la castrul mare de la Tibiscum au fost inglobate cele doua castre anterioare obtinandu-se suprafete in plus atat in vestul castrului mic din piatra cu circa 75 m latime, cat si in fata principiei, necesare, poate tocmai celei de-a treia trupe auxiliare formate din mauri. In decursul celor 165 de ani, in castrele de la Tibiscum au stationat succesiv sau concomitent mai multe unitati militare. Pozitia strategica deosebita a locului pe care s-a construit aceasta fortificatie a indeplinit cele doua cerinte primordiale: de ultim avanpost in fata capitalei provinciei, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, si de centru militar cu cea mai mare forta punitiva indreptata impotriva barbarilor de la fruntariile provinciei. Descoperirea la Tibiscum al unui mare numar de inscriptii puse de militari, diplome si caramizi stampilate, a retinut atentia specialistilor prin faptul ca atestau existenta unui numar mare de trupe. Lectura diferita data unor stampile a determinat pe unii cercetatori sa presupuna existenta, aici, a nu mai putin de opt unitati militare, ceea ce de fapt este exagerat. I. In perioada dintre cele doua razboaie daco-romane (102-105), in castellum a stationat un mic detasament, poate chiar din Legiunea a IIII-a Flavia Felix. Nu se cunoaste cat a stationat aici dar dupa formarea provinciei Dacia a fost adusa Cohors I Sagittariorum, o trupa fomata din arcasi sirieni. Unitatea a facut parte din armata de campanie care a participat la cucerirea Daciei. Cohorta a fost o cohors quingenaria, formata din 500 de oameni. Unitatea a construit castrul mic de pamant in prima faza. La Tibiscum, cohorta este documentata prin caramizi cu ştampila COH.I.S, C.I.S.. In castrul de la Zavoi au aparut caramizi similare. Cohorta a lasat putine urme la Tibiscum. Ea a participat la construirea castrului mare. O caramida cu ştampila acesteia a aparut si in substructiile templului lui Apollo, construit la est de Timis. Stampile ale trupei au aparut si in vicus-ul militar. La Tibiscum unitatea a stationat pana la sfarsitul secolului al II-lea, cand a fost transferata la Drobeta. In locul ei a fost adusa Cohors I Vindelicorum de la Arcidava (Varadia). II. In ordine cronologica a doua unitate venita la Tibiscum a fost palmyrenii sagittari adusi de imparatul Hadrian pentru respingerea incursiunii sarmatilor iazigi din anul 117. Doua diplome militare descoperite la Tibiscum, dovedesc prezenta palmyrenilor pe malurile Timisului, in anul 126. A fost emisa ipoteza ca aceasta trupa a stationat la Tibiscum, de unde apoi a fost dislocata la Porolissum. Mai probabil este insa ca aceasta unitate sa fi ocupat inca de la inceput ambele centre, Porolissum si Tibiscum. Sub numele de numerus palmyrenorum, palmyrenii sunt amintiti pentru prima data pe o inscriptie funerara bilingva datata in anii 159/160. Trupa era formata din elemente neromanizate aduse din orasul Palmyra din Siria, unde imparatul Hadrian a fost guvernatorul provinciei pana in anul 117, cand, dupa moartea lui Traian, a fost proclamat imparat. Calareti iuti, arcasi inascuti, obisnuiti cu luptele din desert au reprezentat antidotul administrat de romani sarmatilor iazigi. Desi unor astfel de unitati neregulate nu li se acorda cetatenia romana, in mod exceptional imparatul Hadrian a acordat cetatenia unor elemente din randul palmyrenilor la doar 2-3 ani de serviciu, lucru autentificat prin diplomele militare descoperite. Ele se dateaza in anii 120-126 si pot fi puse in legatura cu evidentierea in lupta, in timpul razboaielor din 117-118. Ele au caracter de exceptie, acestea neindeplinind cele trei conditii esentiale:
Ulterior, inscriptiile amintesc numele mai multor soldati palmyreni, care au gentilicul de Aelius primit de la imparatul Hadrian: Ael. Zabdibol, Ael. Borafas, Ael. Habibis, Ael. Male. Organizarea palmyrenilor intr-o unitate neregulata de tip numerus a avut loc in timpul lui Antoninus Pius, intr-un moment cind hotarele mai multor provincii dunarene erau amenintate de navalirile barbare. Cam in aceeasi perioada s-a hotarat si construirea fortificatiei mari, care unea castrul mic din piatra cu fortificatia de pamant. Tot acum se pare ca trupa si-a completat efectivele cu noi contingentele venite din patria lor de bastina, lucru dovedit de numele acestor soldati, curat palmyrene. In veacul al III-lea, sunt preferate recrutarile din provincia Dacia, cu tinerii proveniti din asezarile din preajma castrelor, provenind din randurile familiilor de militari. Datorita situatiei materiale prospere, multi soldati lasati la vatra au ajuns demnitari in conducerea unor orase cum ar fi Sarmizegetusa (P. Ael. Theimes, Aur. Leacanius Paulinus). Altii raman in apropierea castrului cum este cazul veteranului P. Ael. Servius. Porbabil datorita stationarii indelungate aici unitatea va primi numele de Numerus Palmirenorum Tibiscensium. III. A treia unitate adusa in secolul al II-lea, din vremea lui Antoninus Pius, a fost cea formata din calareti si pedestrasi mauri (Mauri equites et pedites). Acest mare detasament, impartit ulterior in cinci unitati, din care doua pe granita de sud-vest a Daciei, la Tibiscum si Micia, a fost adus in Dacia impreuna cu trupele selectate din auxiliile provinciilor Mauretania si Africa si a participat direct la luptele impotriva dacilor liberi si a altor neamuri barbare de la granita de vest si de nord a provinciei. Ca si predecesorul sau Hadrianus, Antoninius Pius acorda cetatenie romana calaretilor mauri printr-o diploma militara cu caracter exceptional, similara cu cele ale palmyrenilor. Datorita evidentierii lor pe campul de lupta, Antoninus Pius va transforma aceste detasamente de palmyreni sagittari si mauri equites in unitati auxiliare neregulate numite numeri, integrandu-le in sistemul militar roman. Nu se cunoaste marimea unitatii numerus maurorum, deoarece s-au pastrat putine inscriptii de la aceasta unitate militara. In secolul al III-lea apare in inscriptii cu toponimul castrului, ca epitet al unitatii: Numerus Maurorum Tibiscensium. Se pare ca a stationat aici pana la parasirea Daciei de catre romani. Descoperirea unei caramizi cu stampila A.I.M., a fost interpretata ca avand semnificatia de: Ala I Maurorum, ceea ce ar putea insemna ca, pe la mijlocul secolului al III-lea, numerus s-a transformat intr-o unitate auxiliara regulata de tip ala, deci o unitate de cavalerie. IV. Cohors I Vindelicorum equitata civium Romanorum pia fidelis apare la Tibiscum la sfarsitul secolul al II-lea, luand locul lui Cohors I Saggitariorum. Era o cohorta formata din 1000 de soldati avand in componenta si un detasament de calareti. Trupa avea, de asemenea, calitatea de C(ivium) R(omanorum). In urma descoperiri unei diplome militare datate in 158, in care este prezent un veteran al acestei unitati, s-a ajuns la presupunerea ca la aceasta data cohorta era deja la Tibiscum. Acest lucru nu este posibil pentru ca la 165, cohorta I de arcasi era la Tibiscum. In diploma din anul 179, descoperita la Drobeta, Cohors I Sagettariorum figureaza intre trupele Daciei avand sediul la Tibiscum. In secolul al III-lea stampilele lui Cohors I Vindelicorum descoperite dovedesc faptul ca refacerea castrului de la Tibiscum apartine unitatii, care intre anii 208-211 sub conducerea tribunului Septimius Diomedes, reface templul lui Apollo. O inscriptie scrisa pe o tablie rotunda de masa consemna o invocatie catre Apollo pentru sanatatea imparatului Caracalla pusa in numele guvernatorului provinciei, L. Marius Perpetuus, de comandantul cohortei I de vindilici - P. Aelius Gemellus. Cohors I Vindelicorum, va inalta imparatului Gordianus III (238-244), chiar in principia castrului, un monument onorific din piatra. Tot ei i se datoreaza toate refacerile din castru, mai ales de la mijlocul secolului al III-lea. Intrucat Cohors I Vindelicorum a fost o unitate de 1000 de oameni, comanda ei o detinea un tribunus care, in cazul Tibiscum-ului fiind cel mai mare in grad, detinea si comanda intregii garnizoane. Unitatea a exercitat un rol important nu numai in viata militara ci si in viata civila, prin numarul mare de veterani stabiliti in vicus sau in apropierea sa. Cohorta cu soldatii si familiile lor au oferit cadrul in care s-a romanizat si populatia viitorului oras tibiscens ajuns la rangul de municipium. |
|
||
