|
|
|||
Cultura. Marturii directe cu privire la instructia spiritual romana la Tibiscum sunt putine, fiind intregite de descoperirea, atit in asezare cit si in castru a unui numar mare de instrumente de scris din bronz sau os, ori a unor fragmente de caramizi sau de vase pe care au fost scrijelate nume, incercari de scriere a alfabetului. La Tibiscum sunt cunoscute mai multe incercari de scriere in pasta cruda a lutului, a numelui Aurelius, sau o incercare de a scrie alfabetul latin: A B C D…, s-a descoperit, chiar, inscriptii pe fragmente mici de vase precum Bithus… . Unele inscriptii cu incercari de versificare in hexametri dovedesc prezenta unor elemente cu foarte bune cunostinte de cultura si limba latina, cum ar fi epitaful lui Publius Aelius Ulpius, veteran de la Tibiscum. Arta. La Tibiscum se observa, in secolele II-III, existenta unor elemente puternice ale provinciei, desigur cu unele trasaturi caracteristice locale, determinate si de mediul national al trupelor din garnizoana de la Tibiscum. a) Arhitectura prezinta elemente specifice ale arhitecturii militare romane, care a determinat apoi si dezvoltarea urbana a asezarii din preajma. Unele probleme legate de panza freatica ce se ridica in anumite momente ale anului au impus lucrari specifice de intarire a fundatiei. Modul ingenios prin care, la mijlocul veacului al II-lea, castrul mare de la Tibiscum a inglobat, practic, doua fortificatii este o dovada a priceperii arhitectilor militari romani. Anumite elemente arhitectonice - baze de colonada, fusuri de coloane, capiteluri, bucati de placaj din marmura - sugereaza elemente decorative bogate care impodobeau asezarea civila. b) Sculptura este slab reprezentata la Tibiscum, observandu-se o predilectie pentru relieful votiv, mai ales pentru reprezentarile lui Iuppiter, ale cavalerilor danubieni. Intre monumentele funerare se remarca doar cateva stele funerare cu reprezentarea busturilor defunctilor, reprezentari de monumente cu lei funerari, etc. Doar un singur perete de aedicula din augit rosu a fost descoperit la Tibiscum, redand in forma clasica o familie: tatal, mama si copilul. Tibiscum exceleaza prin atelirele pentru bijutierii de aur, argint, bronz, ceea ce credem ca a dat asezarii aureola de centru important, in aceasta parte a provinciei, pentru teritoriile din jur si chiar pentru barbarii aflati in afara granitelor provinciei. In secolele II-III, teracota este bogat reprezentata prin o serie de statuete votive, reprezentand pe Venus, Venus si Amor sau mici jucarii de lut. De o deosebita importanta era confectionarea la Tibiscum a unor medalioane ceramice de mari dimensiuni (dimensiuni =15-20 cm), care reprezentau pe Sol in quadriga, sau pe zeita Ceres pe un alt fragment. Dupa parerea unor cercetatori, asemenea medalioane ceramice se aplicau pe corpul unor vase din ceramica, probabil cu caracter votiv, pentru a le ornamenta. Dupa altii, asemenea piese se vindeau pur si simplu ca piese votive dedicate diferitilor zei, mai ales in mediul oamenilor simpli. Manifestarile artistice tibiscense din secolele II-III se integreaza cadrului artei provinciale, in care se observa influienta apuseana si a provinciilor dunarene in general, prin comertul intens practicat cu Italia, Pannonia, Germania, etc. c) Credintele religioase una dintre componentele cele mai interesante ale vietii spirituale o reprizinta credinta religioasa a populatiei ce locuia un teritoriu dat. Tibiscum fiind un centru militar de prim ordin, structura sociala si nationala a trupelor si-a pus amprenta si in acest domeniu. Locul central in randul divinitatilor il detin cele greco-romane. Inscriptiile, monumentele si reliefurile inchinate lui Iuppiter sunt cele mai numeroase (4); urmeaza Apollo care are si un templu (3), Mars (1), Liber Pater (2), Silvanus (1), Nemesis (1). Prezenta unor grupuri de credinciosi organizati in jurul unui cult greco-roman sau national este atestata de cateva inscriptii descoperite la Tibiscum, prin doua monumente ce atesta functiile de flamen, pontifex ori sacerdos. Epigrafic este atestat un flamen municipii pe un monument inchinat lui IOM Dolichenus, in persoana lui Iulius Valentinus. Un pontifex, Aelius Habibis, apare amintit pe o stela funerara, el fiind, probabil, preot al unui cult palmyrean, avand in vedere etnia lui. 1. Intre cultele oficiale Iuppiter se remarca prin mai multe invocatii fie epigrafice, fie figurative. Iuppiter era divinitatea suprema, datatoare de viata si lumina, care carmuia cerul si pamantul, stapanea tunetul si trasnetul, dezlantuia ploile, furtunile. Iuppiter avea mai multe epitete: Tonans, Fulminator. La Tibiscum, a existat in antichitate o statuie supradimensionata, monumentala, de la care se pastreaza doar capul. 2. Liber Pater, in mitologia romana Bacchus, apare pe o inscriptie ridicata pentru sanatatea lui Marcus Turranius Dil…, de un libert cu numele M. Turranius Patroclus. 3. Mercurius, apare pe o placa de marmura descoperita la Tibiscum. 4. Venus, veche divinitate latina, initial protectoare a fertilitatii, apoi a dragostei, a frumusetii, este divinitatea cea mai raspandita de la Tibiscum. Reprezentari in lut, bronz si plumb ale acesteia au aparut in castru cat si in asezarea civila. 5. Hercules, a aparut pe o placa de marmura (L = 27 cm; gr = 4 cm). Este prezentat ca efectuand cele 12 munci, fiind singura manifestare religioasa dedicata lui Hercules. 6. Silvanus era divinitatea romana a padurilor, campurilor, protectorul culturilor. La Tibiscum a fost descoperit un mic altar votiv dedicat, fragmentar, inchinat lui Silvanus Domesticus. 7. Mars Augustus este si el prezent printr-o coloana votiva inalta de 232 cm descoperita in principia catrului mare, datand din perioada imparatilor Maximinus Thrax si a fiului sau Maximus. 8. In lacasul de cult al unui castru exista intotdeauna un loc pentru genius cohortis, genius numeri, fiind expus si in punctele mai importante din castru, la subunitati, respectiv centurii, turma. 9. Dis patriis, apare pe o placa votiva inchinata de Publius Aelius Servius, veteran ex optio (fost subofiter), intruchipand zeii din tara de bastina a soldatului si pe un altar ridicat de un soldat din trupa de palmyreni, Marcellus D. Del. 10. Malagbel, divinitate suprema la palmyreni apare reprezentata pe doua mici inscriptii votive ridicate de soldati de aceasta nationalitate, unul este P. Aelius Servius. 11. Belus, zeul cerului se afla in fruntea triadei palmyrene. Apare in doua fragmente din acelasi monument, pus de Aelius Zabdibol. 12. Sol Iarhibolus este zeul solar din triada palmyreana cosmica: Bel, Iarhibol, Aglibol. El apare la Tibiscum sub denumirea de Deus Sol Ierhabolus, invocat pentru sanatatea celor doi imparati Caracalla si Geta, deci din anii 211-212. 13. Mithras, zeul luminii, al adevarului si al dreptati, al binelui. Atributul sau principal era de Invictus si apare pe o singura inscriptie la Tibiscum, dedicata de P. Ael. Marius, arendasul pasunilor si salinelor Daciei. 14. Deus Aeternus este o divinitate de origine siriana atestata doar pe o singura inscriptie ridicata de Aurelius Secundinus decurion al Sarmizegetusei si Napocei. Inscriptia este importanta pentru ca aminteste pe de o parte, faptul ca o serie de personaje civile, cu functii importante, erau stabilite la Tibiscum, iar pe de alta parte aduce un indiciu al existentei unor adepti ai acestui cult si in asezarea civila. 15. Cultul cavalerilor danubieni, apare la Tibiscum pe trei tablite intregi din marmura si mai multe alte fragmentare. Pe o singura piesa apare reprezentat un singur personaj calare, calcandu-si dusmanul cazut. Pe celelalte apare imaginea consacrata a celor doi cavaleri afrontati, iar la mijloc marea zeita. Se crede, pe buna dreptate, ca acest cult al cavalerilor danubieni s-a format in provincia Dacia, incepand din veacul al II-lea. Grija pentru morti se manifesta prin pietre de morminte simple purtand doar inscriptii, care, de obicei, sunt stereotipe, in rare cazuri putandu-se face observatii privind ocupatiile defunctilor si calitatile lor. Foarte rare sunt si incercarile de versificare a unor inscriptii. La Tibiscum avem trei monumente versificate in hexametrii:
„Terra te- “Pamantul tine trupul, numele (este pe) piatra, iar sufletul (se afla in ) aer, atat mai bine ar fi fost…”. Nu mai putin interesanta este o alta piatra de mormant, fragmentara, in care un personaj deplange pierderea sotiei sale dupa 30 de ani de convietuire in deplina armonie. Monumentul cel mai impresionant ramas este piatra de mormant a lui P. Aelius Ulpius ridicata de el insusi, fiind inca in viata:
‘’Publi Aeli Ulpi vet(erani)
ex dec(urione)
”Lui Publius Aelius
Ulpius veteran fost decurion Prin asezarea lor alaturi de drumurile de acces in orase ele erau astfel constituite spre a fi vizitate de orice calator. Grija pentru osemintele raposatilor o aveau familiile acestora, la anumite sarbatori aducandu-se pe morminte libatii sau depunandu-se ofrande. De obicei, cimitirele erau amplasate la circa 500 – 1000 m distanta de asezari, practicandu-se si la Tibiscum cele doua feluri de inmormantare: incineratia (crematio) si inhumatia (inhumatio). Din secolul al II-lea, incineratia devine tot mai rara locul ei fiind luat de inhumatie, descoperindu-se in morminte sicrie din lemn sau sarcofage din caramida ori piatra. Se mai clasifica, dupa felul in care erau impartite, in morminte tumulare sau plane. Mormintele de incineratie prezinta doua variante de inmormantare: in groapa simpla, unde cenusa si ofrandele erau depuse alaturi, sau in groapa arsa in prealabil pana la rosu, incinerarea defunctului avand loc in alta parte; cenusa si resturile incinerate erau depuse cu grija alaturi de ofrande modeste, acestea fiind plane. |
|
||
