|
|
|||
Dezvoltarea urbana a anticului Tibiscum Pe malul drept al Timisului, in dreptul asezarii vicane si a castrului de pe malul stang, s-a dezvoltat o asezare civila care este presupusa a fi fost orasul antic. O abordare sistematica a acestei zone a inceput de abia din anul 1988. Intemeierea unui oras antic presupunea respectarea unor reguli si ritualuri prestabilite, relatate in detaliu in de izvoarele literare antice. Intemeierea coloniei Dacica de catre Traianus s-a efectuat prin deductio si desigur in acest caz ritualul sacru al intemeierii orasului a fost indeplinit prin trasarea cu plugul tras de un taur si o vaca, ambii albi, a perimetrului orasului. Brazda scoasa de plug devenea pomerium (val sau zid), iar locul brazdat devenea santul de aparare al orasului. Pe locul unde urmau sa fie construite portile orasului nu se trasa nici o brazda, plugul fiind ridicat. Cu ajutorul unui groma se stabilea centrul in care cele patru strazi ale orasului se intersecteaza, fiecare avand ca duct unul din cele patru puncte cardinale. Cele doua strazi erau denumite decumanus sau decimanus si cardo sau kardo. Decumanus maximus reprezenta axa vest-est a viitorului oras, iar cardo maximus reprezenta pe cea de nord-sud. Punctul de intersectie era cel in care era asezata groma. De la cele doua axe principale erau trasate strazi perpendiculare pe acestea care delimitau parcele de teren patrate sau dreptungiulare pe care se ridicau insula. Pe o insula se construiau case care aveau practic cate o fatada pe toate laturile, de multe ori cu o curte interioara. Intreaga retea stradala era conceputa pentru a permite accesul la forum, suprafata lui fiind calculata in functie de numarul locuitorilor. Ridicarea unei asezari la rangul de municipiu era determinata in buna masura de posibilitatile materiale ale locuitorilor asezarii de a varsa in visteria Imperiului o anumita suma de bani. Deci cei 100 de cetateni romani care infaptuiau aceasta donatie statului obtineau dreptul ca asezarea lor sa devina oras. O prima incercare de ridicare topografica la Tibiscum a fost facuta in veacul trecut, ruinele distingandu-se la suprafata pamantului, in urma masuratorilor cu „pasul” ajungandu-se la dimensiunile de 1200 x 700 pasi (aprox. 840 x 490 m). A fost descoperit drumul imperial Dierna - Tibiscum, vizibil in mare masura si azi. Mai multe sondaje au incercat sa studieze structura drumului imperial. Astfel s-a ajuns la stabilirea latimii acestuia in urma masuratorilor efectuate intre asezarile Iaz si Ciuta. El avea o latime de 6 m cu rigole de fiecare parte, fiind amenajat direct pe solul antic, prezentandu-se usor bombat la mijloc (grosimea drumului era de 0,45- 0,50 m). Intrucat traversa orasul pe directia vest-est, acesta a avut rolul de decumanus maximus si reprezinta una dintre arterele principale ale asezarii. Arealul cuprinzand ume romane (orasul antic) se intinde pe o suprafata de circa 350 m x 200 m. Cercetarile efectuate incepind cu 1988 au dus la identificarea primelor comlexe de locuire din asezare. A fost efectuata o sectiune intre Balastiera si satul Iaz (la 28 m sud-vest de acesta). Orientarea sectiunii era est-vest. Dimensiunile sectiunii: 32 x 1,75 m. La extremitatea estica a fost surprins, pe directia nord- sud, un drum realizat din pietris, lat de 4,75 m, avand o rigola de scurgere pe fiecare latura, lata de 1,00 m pe latura de vest, iar pe cea de est a fost surprinsa doar pe o latime de 0,50 m. Drumul prezinta o bombare in partea centrala, cu grosimea de 0,50 m, fiind construit din straturi succesive de pietris puse pe un strat de pietris negru aluvionar. Adancimea drumului de la nivelul solului actual este de 1,25 m. La 3,25 m vest de drum au fost identificate urmele unei constructii din lemn. Intr-o etapa ulterioara a avut loc, la 1 m spre vest, ridicarea unei constructii din piatra de rau. Cladirea dezvelita in intregime era orientata nord-sud, avand dimensiunile de 22,50 x 10,50 m. Au existat 3 niveluri de locuire, primele doua apartinand unor baraci din lemn, dar cu substructii din barne, iar ultimul, avea fundatia din piatra de rau, iar elevatia din lemn si chirpici, cu hypocaust. Materialul ceramic descoperit consta cu deosebire din fragmente ceramice, in proportie de 90% de factura romana, lucrate la roata, mai ales din ultima faza de locuire. Ceramica descoperita in cladire este total diferita, ca aspect, de cea din vicus si castru. Cladirea I, prin forma sa, modul de impartire al incaperilor in interior reprezinta un tip de casa intalnit si in vicus, cu fronton ingust si dezvoltare la adincimea lotului. Dupa materialul descoperit, cladirea era destinata locuirii. Aceasta descoperire este prima databila in secolele III-IV din asezarea civila de pe malul drept al raului Timis. Descoperirea la nord si sud de cladirea I a altor edificii sugereaza existenta unui cartier de locuinte sau cladiri cu alta destinatie. Sondajele efectuate in anii 1991-1992 in continuarea edificiului spre sud au evidentiat inca doua siruri de cladiri pe directia vest-est, pana la drumul imperial care are rolul de decumanus maximus. Ca rezultat au aparut patru siruri de cladiri avand o latime (aprox.) totala de 90-100 m. Nu putem sti cat se prelungeste spre nord asezarea, desi aici terenul pare sa fi suferit mari schimbari datorita inundatiilor provocate de raul Timis. Configuratia terenului, mult mai joasa fata de restul asezarii, ne-ar determina sa presupunem aici limita de nord a orasului. Limita de sud-vest ar corespunde pe teren cu rigola actualului drum pietruit de acces in balastiera. Drumul sesizat in paralel cu orientarea cladirii I reprezinta una dintre principalele artere de acces la decumanus. Latimea sa de 4,75 m exclude totusi posibilitatea de a ne afla in fata unui cardo. Limitele de vest si est sunt greu de apreciat si orice supozitie nu are o baza informationala arheologica. Cercetarile arheologice fiind inca la inceput, sunt premature orice incercari de analiza asupra populatiei ce locuia asezarea. Nu avem nici un indiciu epigrafic din care sa rezulte ca Tibiscum a avut calitatea de pagus, prezenta unor decurioni din teritoriul Ulpiei Traiana Sarmisegetusa in inscriptiile de la Tibiscum aratand clar ca asezarea civila de la Tibiscum de pe malul drept al Timisului facea parte din teritoriul coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Etapele de dezvoltare nu pot fi momentan stabilite cu precizie decat pe baza unor presupuneri logice in comparatie cu dezvoltarea altor asezari urbane din Dacia si din Imperiul Roman, acesta fiind rolul cercetarilor arheologice viitoare. |
|
||
